Blog

Articole pentru Suflet

Despre Iisus Hristos

Majestăţii voastre şi stimatului Senat al Romei, din partea senatorului Lentulus, guvernatorul Iudeii, salutare!

Am aflat că doriţi să ştiţi ceea ce vă voi comunica prin această scrisoare.

Trăieşte aici un Om care Se bucură de o mare reputaţie, un Om virtuos care se numeşte IISUS HRISTOS. Poporul spune că este un Profet al adevărului, iar ucenicii Lui susţin că ar fi chiar Fiul lui Dumnezeu, adică Fiul Celui care a creat cerurile şi pământul şi tot ce a existat sau va exista vreodată. Şi în adevăr, o, împărate, în fiecare zi se aude despre minunile săvârşite de acest IISUS HRISTOS. Prin unul şi singurul Său Cuvânt, El dă sănătate bolnavilor şi viaţă morţilor. E de statură mijlocie şi de o frumuseţe uimitoare. Privirea Lui este atât de măreaţă încât inspiră respect în toţi cei ce Îl privesc şi care se văd siliţi să-L iubească şi să se teamă de El. Părul Lui are culoarea alunii coapte şi îi cade până pe umeri; i se împarte în două prin mijlocul capului, după obiceiul nazaritenilor. Fruntea Lui este lată şi exprimă inocenţă şi linişte. Nici o pată sau zbârcitură nu se vede pe faţa Lui rumenă. Nasul şi gura Lui nu arată nici un defect care să dea loc vreunei critici logice; iar barba Lui deasă este la fel ca părul, lungă şi este despărţită în două prin mijloc. Privirea Lui este măreaţă şi senină şi are ochii strălucitori. Lumina pe care o radiază faţa Sa este ca lumina soarelui, aşa că e imposibil ca cineva s-o privească prea mult. Această strălucire ciudată inspiră teamă. Când povăţuieşte însă pe cineva o face plângând şi prin felul de a fi atrage respectul şi iubirea celor ce-L ascultă. Se spune că n-ar fi râs niciodată, dar că ochii Lui sunt veşnic plini de lacrimi şi că iese foarte rar printre oameni. Cât despre învăţătura Sa, atrage atenţia întregului Ierusalim. Cunoaşte perfect toate ştiinţele, fără să fi studiat vreuna. Călătoreşte desculţ şi cu capul descoperit. Se spune că până acum nu s-a mai văzut un asemenea om prin locurile acestea. Mulţi iudei spun că este Dumnezeu, în timp ce alţii sunt împotriva Lui şi sunt de părere că este împotriva legilor majestăţii voastre. În ce mă priveşte, eu sunt revoltat împotriva acestor iudei pizmaşi, deoarece Omul acesta nu a cauzat niciodată vreo nemulţumire cuiva.

Dacă majestatea voastră doreşte să-L vadă, precum mi-aţi scris mai înainte, faceţi-mi cunoscut şi vi-L voi trimite imediat, căci sunt gata să îndeplinesc cu smerenie şi supunere tot ceea ce-mi veţi porunci.”

Scrisă la Ierusalim, Crugal X, luna IX-a. Al majestăţii voastre prea smerit şi supus servitor Publius Lentulus, guvernatorul Iudeii.”

***

Dacă nu învățăm să inchidem ușile trecutului, nu vom vedea cealaltă usă care ni se deschide

De când ne naştem, plecăm în căutarea Iubirii.

Uneori o gustăm bine, alteori ne fac alţii poftă de ea. Înţelepţi sau nu încă, dorim prin tot ce ne stă în putinţă să nu mai provocăm durere. Multe din mâhnirile noastre esenţiale vin din imposibilitatea sau neştiinţa de a închide uşi; uşi ale trecutului. Înăuntrul nostru e mereu curent. Ba uşa, ba geamul au rămas deschise. Zeci de uşi, sute de geamuri, în funcţie de cât a visat, sperat, dorit sau construit fiecare. Uşile marilor noastre iubiri, uşile marilor dezamăgiri, uşile rănilor, uşile răutăţilor, uşile mândriei, ușile…uşile… Ferestrele curiozităţii, ferestrele pasiunilor trecătoare, ferestrele profesionale, ferestrele credinţei, ferestrele…

Nu închidem uşile, nu închidem ferestrele, decât din când în când, brusc sau duios, câte una, vlăguiţi sau cu lecţia de viaţă învăţată. Uneori cu gust amar, alteori cu poze de dezamăgiri sau cu false trăiri. Adeseori ne domină ceea ce simţim, nu ceea ce gândim. Ne întoarcem în trecut pentru a-l înţelege, pentru a-l bandaja cu iertare, binecuvântare şi iubire şi pentru a-l tămădui cu Hristos Euharistic. Dacă nu învăţăm să închidem uşile trecutului, nu vom vedea cealaltă uşă ce ni se deschide îmbietor în faţă şi ne tot uităm în urmă la cea deschisă cu speranţa că poate, poate cineva sau ceva intră pe ea…

Dacă n-aş fi fost acolo, dacă n-aş fi spus asta, dacă n-aş fi dorit, dacă n-aş fi fost orbit, dacă aş fi înţeles de ce, dacă aş fi avut răbdare, dacă… şi tot aşa. Gândurile, vorbele, atitudinile, dacă nu le ordonăm, nu le spălăm, ne vor acri, oţeti, ofili. Ţinem uşile şi ferestrele deschise din orgoliu, din nevoia bolnavă de a ne victimiza sau de a da vina pe ceva sau cineva pentru că lucrurile s-au întâmplat altfel decât ne propusesem noi să se întâmple şi ne vine greu să credem că timpul nu se opreşte în loc.

Evoluăm. Creștem. Învățăm din greșeli

Chiar dacă au fost momente în care am cugetat, fără a acţiona evident, nădejdea şi rugăciunea sunt telefonul cu care îl ţinem pe Dumnezeu atent. Ieri eram inteligent aşa că am vrut să schimb lumea. Astăzi sunt înţelept aşa că mă schimb pe mine !

În viaţă, dacă îţi arăţi durerile, poţi fi considerat slab. Dacă le ascunzi, poţi fi considerat insensibil… Aşa că cel mai bine este să trăieşti suferinţele cu şi în Hristos, iubind pe ceilalţi mai mult decât te iubeşti pe tine. Iubirea este cheia cu care întoarcem ceasornicul vieţii. Orice nu este iubire este putere a întunericului. Suntem pe pământ ca să învăţăm să iubim. Odată ce învăţăm să iubim, murim. Dumnezeu ne ia la El ca să-L iubim de Dânsul în chip desăvârşit. Dumirit sau nu, sufletul va face lumină în minte mai devreme sau mai târziu. Altruismul, aerul fiinţei ontologice ne subliniază în cursul de la şcoala vieţii că esenţa rămâne aceeaşi; dragostea care niciodată nu cade !

Important nu este ce ai făcut, simţit sau gândit în viaţă, ci ceea ce vrei să faci de acum înainte, după ce ai învăţat să fii mai bun, mai plin, mai duios, mai delicat, mai luminos, mai împăcat, mai mulţumit de tine şi de cei din jur. Nu ziua de ieri ne face să fim cine suntem, deşi ar părea, ci în pofida tuturor evidenţelor, ce ne defineşte este astăzi şi mâine, starea de prezenţă continuă.

Suflet drag care citeşti aceste rânduri, oricare ai fi şi de oriunde ai fi, nu ştiu uşile sau ferestrele tale ce cântec cântă. Cunosc doar cântecul frunzelor aşezate în simfonie pe pământ după ce le-am sărutat cu chitara obrajilor mei… Să nu-ţi pese niciodată de ce cred alţii ! Gura lumii o închide doar buza mormântului. Viaţa este ca o carte închisă din care ei văd doar titlul… Adevărul îl cunoşti doar tu. Împacă-te cu Dumnezeu, cu tine însuţi şi cu cei din jur !

Fă-ţi timp să te rogi, să iubeşti, să râzi, să crezi, să vezi lumina din viaţa oamenilor !

Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu e adevărată ! Astăzi zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.

Bucură-te de minunea de a fi şi caută Bucuria în Potir ! Ieromonah Hrisostom Filipescu

De ce Dumnezeu săvârșește minuni?

Voi reda în cele ce urmează o istorioară a Părintelui Paisie care ne explică natura minunilor pe care le săvârșește …

Sfaturi

Vă dau sfaturi pe care, uneori, s-ar putea să nu le aflați în altă parte” Eu vă dau sfaturi pe care, uneori, s-ar …